Yukari Hasayaka is a girl of 18 years who goes to her intensive classes to begin the university when a blond boy dressed a many-colored form shouts to him and tries to stop it. Yukari leaves fleeing scared thinking that it is going to kill it, and in his race it hits without wanting with a very high young person who seems to be friend of the young blonde. The young person,
Isabella call, stop and then Yukari definitively desmaya of the scare. When wide-awake Yukari is in the Atelier, to the care of Miwako
, a very small girl of pink hair. With a little more calm offers to him that it is his model for a scholastic spectacle, because they study design of fashions in a famous institute of arts. But she refuses crudely, appealing to that she has his examinations and that they are very important. 
Arashi, the young person who scared to him at the outset, then gets angry and fights with her does not think that their examinations are less important that those of her. Yukari leaves affected the premises, at the same time as it invites it to Miwako to go when it wants that way it baptizes and it like ” Caroline” when the unknown its name. When encountering when coming out Yukari the student record has been left and it gathers it to Miwako. Arashi thinks that if that girl wants of return its record will have to return by her, but 
George, a young person of celestial hair, gathers the record and on the following day he is waiting for to Yukari the door of the school. Of some form it finishes in the Institute of those four young people, where they cut the hair to him and they make up to him. When it returns to the Atelier requests her record, thinking that it was the condition of George to return his identification to him, but he does not do case to him in spite of his temper and sends to Miwako to that he helps him to get dressed, not shaming it in front of the boys, discovering so Isabella is not woman as she believed. Yukari compares its life with the one of the boys of Paradise Kiss and begins to doubt the course that is taking its life, on what is what it really wants to be and if it would have to continue complicated studies for which it has been predestined by the atmosphere in which it grew. This it is the dilemma with which Paradie Kiss begins. When being advancing the argument, Yukari decides to help them with its parade and Paradise Kiss, besides leaving the studies. As a result of problems familiar that this caused, Yukari leaves his house, and although George and Miwako offer their houses to him so that it remains, she finally accepts the invitation of Arashi, that is the unique one that for of voice of the reason (eternally ignored by them, of step). Throughout Yukari history one will be surrounded in a series of internal conflicts on his future, his character and its attitude besides his strange loving relation with George, at the same time as she will be knowing more these personages, their doubts, their fears and their pasts.
Personaje:
Yukari Hayasaka
Jouji “George” Koizumi
Miwako Sakurada
Arashi Nagase
Daisuke “Isabella” Yamamoto
Hiroyuki Tokumori
Sper sa va placa acest articol, dar si povestea…
Doar un glas rasuna
Peste marile hotare,
Ce-i Iubirea?…vrea sa spuna!
Luna e mare pe cerul instelat…
Unde e iubire iubire de neuitat!
Steaua este armonioasa,
Dar si luna e frumoasa.
Dragostea e vesnica,
Cand lumea e feerica,
Lumina e un inceput,
Intunericul un sfarsit,
Iar in lume e bine…
Insa ia aminte!
Sa nu crezi pe orisicine
Caci de te increzi in ea…
E pierzania ta!
De te increzi in mine,
O sa fie bine!
[/
Luminile sunt stinse,
Gandurile raman aprinse’
Lacrimi de durere,
In suflet stranse
Sentimente atinse…
Viata m-a blestemat,
Sa am parte de suferinta,
Nu-mi aproba nici o dorinta…
Si imi sfasie orice umila speranta…
Dar macar loveste-ma,
Sa invat sa fac fata!
Culorile se sterg,
Cand singura raman,
In lumea mea…
Intr-un colt adun,
Langa mine trisetea,
Imprastii, pe rand, amintiri…
Mi-aduc aminte
Mii de priviri,
Atatea zambete false,
Cauza atator lacrimi varsate,
Ingeri negri, fara aripi,
Ce i-am iubit cu atatea patimi…
Mi-e greu sa-mi dau seama ce simt,
Mi-e greu sa ma gandesc, daca e bine ce am facut,
Sau inca mai gresesc…..
Mi-e greu sa nu-mi mai fie dor…
Cand treci incet pe langa mine,
Dar, nici nu imi zambesti,
Ci doar imi arunci a ta privire,
Ce imi spune ce gandesti;
Ca ma iubesti, ca ma urasti,
Ca poate nici tu nu mai stii,
Si trist, ma mai privesti o clipa,
Apoi te-ntorci si pleci,
Iar eu te las, ca-mi este teama…,
Ca de te intorci… regreti!:((
Si trandafirii de pe masa parca se topesc 
Singuratate…..
In intunericul de nepatruns
Al odaii sumbre,
Doar picaturile vorbesc…
Cu statueta mea de ceara verde. 
Chiar si eu mai stau si privesc
Ochii ei de jad… 
Iar toate florile soptesc,
Eternitate… 
In pat stau si privesc tabloul
Ce pare sa-mi intoarca privirea
Pleoapele mi-s grele…
Amintirea…
Iar pe fruntea-mi rece…;
Se prelinge usor;
Un vis de ceara… 
Culorile indeplinesc si rol curativ, in cazul in care se utilizeaza ca forma de terapie.
Intr-o ipostaza amuzanta (despre culori au aparut diferite glumitze) :
-despre roscate se spune ca au un temperament exploziv :Atunci cand o femeie cu parul roscat se enerveaza si rabufneste, oamenii din jur pun reactia ei pe seama temperamentului.
Acest exemplu clasic,poate fi depasit poate doar de cel legat de blonde. In schimb, daca aceeasi situatie are ca protagonista o femeie cu orice alta culoare de par, conflictul este considerabil diluat, chiar si in cazul in care persoana respectiva a fost in prealabil provocata. Ele pot fi de asemenea folosite si in scop terapeutic (in cromoterapie), psihologic…
Acesta a fost articolul, sper ca nu v-am plictisit cu aceste mici detalii…Daca aveti vreo sugestie(despre articol si/sau blog),sau trebuie sa mai adaug ceva nou, imi puteti lasa intr-un comentariu, iar eu voi raspunde, sau publica subiectele pe care le doriti, in articole noi.Va multumesc!:*:X:)
As vrea ca luminile orasului, sa umbreasca luna , si stelele sa se dezlipeasca una cate una…Sa-mi scald trupul in lumina, sa nu las nici o celula in dizgratia intuneicului… Sa pot imbratisa cerul, sa-l patez de culoare si sa-l privesc cum imi saruta genunchii…lasand toti norii sa-mi curga spre centrul buzelor.
As putea strange, atunci, toate oceanele intro palma… si le-as atinge cu varful degetelor, risipind orice urma de tristete captusita de irisii negri..
Ochii-mi sunt negrii ca sufletul marii. In gandul sau soptit , zeul albastru le mai confunda. Zeul acela cu chip taiat si inmuiat …. ce vorbea despre infinit uneori…
-Iubitule, tu unde dormi noaptea?…
-Printre stele…
-Si daca cerul se inneaca in mare?…
-Mai sunt si alte lumi…
Invaluit in mister,
Visul este amintire
Si amintirea durere.
Poate ca universul imi joaca feste
Si nu pot trece peste.
Nu te vad, nu te mai simt,
Cred ca tot ce am iubit
Astazi am dispretuit.
Si clipa de tandrete,
Un om din tinerete…
Soaptele aprinse din lumini,
Citesc in privire doar umbriri…
Ce vorbe indulcite de sens
Imi spui…
Dar tot ce vreau e de la tine.
Tot ce iubesc, ce las pe maine,
Momentele de fericire…
Sper ca ma stii
Si ma intelegi,
Caci simpla tacere
E dulce pieire….
Viatza
Iubirea e ca marea…
Are multe tarmuri, dar niciunul la fel,
Deci trebuie sa te gandesti bine ce vrei.
Viata e doar un sentiment intens,
Plina de adrenalina si iubire,
Ce trebuie trait din plin,
In cele din urma,
Viata se rezuma,
La un singur lucru:
La puterea de a iubi…
“O sa cam ai de lucru la aceasta creatie…”
Si Dumnezeu i-a raspuns:
“Ai citit punctele acestei cereri?
· Trebuie sa se poata spala, dar sa nu fie din plastic;
· Sa aiba 180 de parti mobile…toate sa poata fi inlocuite;
· Sa alerge dupa cafea neagra;
· Sa aiba poale care sa dispara atunci cand sta in picioare;
· Un sarut care sa poata vindeca orice, de la un picior rupt si pana la o legatura de dragoste terminata prost;
· Sa aiba sase perechi de maini;
Ingerul si-a scuturat capul incet si a raspuns:
“Sase perechi de maini…in nici un caz.”
“Dar nu mainile sunt cele care imi fac mie probleme” a spus Dumnezeu
“Ci cele trei perechi de ochi pe care mamele trebuie sa la aiba.”
“Asa este modelul standard?” a intrebat ingerul. Dumnezeu a dezaprobat:
“O pereche ca sa vada prin usa inchisa atunci cand intreaba: copii ce faceti acolo?
O alta pereche in spatele capului pentru a vedea ceea ce nu ar trebui si bineinteles ultima in frunte pentru a se putea uita la copil cand acesta greseste si trebuie sa-i spuna: te inteleg si te iubesc.
Doamne, spuse ingerul, mai bine lasa pe maine…
“Nu pot” i-a raspuns Dumnezeu:
“Sunt asa de aproape de a crea ceva atat de apropiat mie. Deja am creat mama care se face singura bine atunci cand este bolnava…Care poate hrani o familie de sase persoane cu un singur hamburgher…”
Ingerul a verificat modelul si a spus
“Este prea firava”.
“Dar este rezistenta!” a raspuns Dumnezeu
“Nu poti sa-ti imaginezi cate poate indura mama asta!”
“Poate sa gandeasca?”
“Nu numai ca poate sa gandeasca dar poate rationa si face compromisuri.” a spus Creatorul.
In final, ingerul s-a aplecat si si-a trecut degetele pe obrajii mamei.
“Exista o crapatura” s-a pronuntat el.
“Ti-am spus ca te straduiesti prea mult cu acest model.”
“Nu este o crapatura” a raspuns Domnul
“Este o lacrima”
“La ce foloseste?” a intrebat ingerul.
“Este pentru fericire, pentru tristete, pentru dezamagiri, pentru durere, pentru singuratate si pentru mandrie.”
“Esti un geniu!” a exclamat ingerul.
Domnul s-a uitat trist si a spus “Dar nu am pus-o eu acolo!”
